10 mai 2010

Inceputul...


Ganduri in lumina si rasfrangeri peste anotimpuri.

Zambete neingradite si o lume in care culoarea ia forma sufletului meu.

Dincolo de simboluri moarte si aproape de infinit.

Asa cred ca se defineste acest inceput.

Dupa anii in care strafulgerarile cautarilor au strapuns aerul rarefiat al inaltimilor, am gasit locul din mine care m-a definit...

Nu stiu ce o sa fie de azi inainte. Nu vreau sa stiu...

Imi doresc...

Sa simt, sa rad si sa daruiesc imensul dar pe care mi l-ai facut.

Sa-ti stiu tacerile si sa amestec in ele cuvintele calde ale inspiratiei.

Sa-mi asez obrazul in palma ta, masurand infinitul in zece secunde.

Sa-mi astern buzele insetate pe buzele tale ca un semn al tuturor zvarcolirilor din noi.

Sa dansez in ritmul unui vals translucid privind de aici chipul senin al fetitei atarnata pe un cui al universului...

Nu imi doresc...

Luna de pe cer si inelul norilor intunecati incarcati cu spasmele furtunilor inutile.

Banalul si superfiacialul.

Frigul renuntarii.

Zambesc in culori ca sa rup zagazul tacerilor ce ucid...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu